Evoluția copiilor în primii ani de viață este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase și fascinante experiențe pentru orice părinte. Nou-născutul care comunică doar prin plâns, care se trezește noaptea și nu poate spune ce îl supără, se transformă treptat într-un copil curios, jucăuș și dornic să se facă înțeles. Primele sunete, primele silabe și, mai târziu, primele cuvinte sunt pași importanți în dezvoltarea sa. Tocmai de aceea, mulți părinți se întreabă la ce vârstă încep copiii să vorbească și ce pot face pentru a-i ajuta să își dezvolte limbajul într-un mod armonios.
Acest articol îți oferă un ghid complet, scris într-un limbaj natural și ușor de parcurs, despre etapele vorbirii la copii, metodele prin care poți stimula comunicarea și semnalele care ar trebui să te trimită către un specialist.
Vârsta la care încep copiii să vorbească
Dezvoltarea vorbirii începe mult mai devreme decât apariția primelor cuvinte. Chiar din primele zile de viață, copilul comunică prin plâns, mișcări și expresii faciale. Limbajul nu înseamnă doar cuvinte, ci și înțelegere, reacție și dorința de a interacționa cu cei din jur.
În general, primii ani de viață sunt esențiali pentru dezvoltarea comunicării, iar fiecare etapă are rolul ei bine definit.
Etape firești în dezvoltarea vorbirii
Dacă vrei să știi când încep copiii să vorbească, trebuie să privești lucrurile în ansamblu. Vorbirea se construiește treptat, pas cu pas.
Între 0 și 2 luni, bebelușul reacționează la sunete și la vocea părinților. Întoarce capul, se liniștește când aude o voce cunoscută și comunică prin plâns diferite nevoi.
Între 2 și 4 luni, apar primele gângureli. Bebe scoate sunete vagi, zâmbește și începe să interacționeze mai activ cu cei din jur. Este momentul în care părinții pot vorbi mult cu el, chiar dacă pare că nu înțelege.
După 6 luni, copilul începe să repete sunete, să combine silabe și să reacționeze atunci când este strigat pe nume. Este foarte important ca părinții să îi vorbească des și să îl implice în conversații simple.
În jurul vârstei de un an, majoritatea copiilor rostesc primele cuvinte cu sens. De obicei, acestea sunt „mama”, „tata”, „apa” sau alte cuvinte simple. Copilul începe să imite persoanele din jur și să răspundă la comenzi ușoare.
Între 12 și 18 luni, vocabularul se îmbogățește treptat. Copilul poate spune mai multe cuvinte simple și începe să arate cu degetul părțile corpului sau obiectele dorite.
Între 2 și 3 ani, copilul leagă două sau trei cuvinte, pune întrebări simple și înțelege cerințe mai complexe. Comunicarea devine mult mai clară pentru cei din jur.
După 3 ani, vorbirea se dezvoltă rapid. Copilul folosește propoziții mai lungi, pluralul, timpurile verbale și poate purta un dialog, chiar dacă uneori amuzant sau stângaci.
De ce unii copii vorbesc mai târziu
Este important de știut că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. Unii copii încep să vorbească devreme, alții mai târziu, fără ca acest lucru să însemne neapărat o problemă.
Printre motivele frecvente se numără:
-
moștenirea genetică
-
temperamentul copilului
-
mediul în care crește
-
nivelul de stimulare verbală
-
expunerea excesivă la ecrane
Un copil care este lăsat frecvent în fața televizorului sau a telefonului va avea mai puține interacțiuni reale, ceea ce poate întârzia dezvoltarea limbajului.
Metode naturale de stimulare a vorbirii la copii
Stimularea limbajului nu presupune exerciții complicate sau presiune asupra copilului. Din contră, cele mai eficiente metode sunt cele integrate în viața de zi cu zi.
Vorbește cu copilul în orice moment
Chiar dacă pare că nu înțelege, explică-i ce faci. Povestește-i când îl îmbraci, când îi pregătești masa sau când ieșiți la plimbare. Limbajul se formează prin expunere constantă.
Implică-l în activitățile zilnice
Cere-i să îți aducă un obiect, să închidă ușa sau să pună jucăriile la loc. Aceste activități îl ajută să înțeleagă comenzi și să asocieze cuvintele cu acțiunile.
Joaca – cea mai bună formă de învățare
Prin joacă, copilul învață cel mai ușor. Jocurile cu jucării educative, puzzle-uri, cărți senzoriale sau jocuri de rol contribuie enorm la dezvoltarea vocabularului.
Citește-i zilnic
Cititul cu voce tare, încă din primele luni de viață, este una dintre cele mai eficiente metode de stimulare a vorbirii. Creează o rutină de seară care să includă o poveste și vei observa în timp beneficiile.
Ieșiți în lume
Plimbările, excursiile, vizitele la zoo sau la teatru sunt ocazii perfecte pentru a-i explica copilului ce vede în jur. Continuă discuțiile și acasă, pentru a fixa noile cuvinte.
Limitează timpul petrecut în fața ecranelor
Reducerea expunerii la televizor, telefon sau tabletă favorizează interacțiunea directă, esențială pentru dezvoltarea limbajului.
Semnale de alarmă în dezvoltarea vorbirii
Deși variațiile sunt normale, există câteva semne care ar trebui să îi pună pe gânduri pe părinți:
-
copilul nu gângurește în primul an de viață
-
nu reacționează la vocea părinților
-
nu spune niciun cuvânt până la 18 luni
-
nu leagă două cuvinte până la 2 ani
-
nu înțelege comenzi simple
Cel mai important aspect este înțelegerea. Dacă micuțul nu pare să înțeleagă ce i se spune sau evită contactul vizual, este recomandată o evaluare de specialitate.
Când este nevoie de ajutorul unui specialist
În general, până la vârsta de 3 ani, copilul ar trebui să folosească propoziții simple și să înțeleagă cerințe uzuale. Dacă acest lucru nu se întâmplă, un logoped poate ajuta enorm.
Rolul specialistului este de a sprijini copilul în dezvoltarea limbajului, de a corecta pronunția și de a preveni dificultăți ulterioare, mai ales la intrarea în colectivitate sau la școală.
Concluzie
Primii ani din viața copilului sunt o perioadă intensă de schimbări și descoperiri. De la primele sunete până la propoziții complexe, vorbirea se dezvoltă treptat, în ritmul fiecărui copil. Ca părinte, cel mai important lucru este să fii prezent, să comunici, să te joci și să creezi un mediu sigur și stimulant.
Chiar dacă unii copii încep să vorbească mai devreme, iar alții mai târziu, dragostea, răbdarea și implicarea sunt ingredientele-cheie pentru o dezvoltare armonioasă. Iar atunci când apar îndoieli, sprijinul unui specialist poate face diferența.